Clasa a IX-a. Tinerii şi mass-media

Rolul mass-mediei nu este deloc unul neglijabil în ceea ce priveşte formarea şi educarea tinerilor. Fiecare tânăr citeşte ziare, ascultă la radio sau urmăreşte emisiunile T.V. Internetul este o altă sursă de informare care, chiar dacă este cu mult mai tânără decât cele enumerate mai sus, tinde să le înghită. La vârsta tinereţii, setea de cunoaştere    e enormă şi ea trebuie cumva saturată. Dar... aşa cum un cuţit poate fi folosit atât pentru tăiat pâinea, cât şi pentru ucis, tot astfel şi aceste instrumente de informare pot fi folosite atât în scop constructiv, cât şi distructiv. Scopul constructiv este, din păcate, din ce în ce mai puţin folosit din cauză că nu este dătător de senzaţii prea tari, iar emisiunile educative nu arată întotdeauna cine ştie ce lucruri interesante. Dimpotrivă, scopul dublu distructiv - pentru trup şi, mai ales, pentru suflet - este foarte folosit. Câtă dreptate avea Sfântul Prooroc Isaia când spunea: Moartea a intrat prin ferestrele noastre. Moartea sufletului intră în noi prin ochi. Ele sunt cele mai expuse organe în calea păcatului. De ei depinde curăţia întregului om. Căci Mântuitorul spune foarte clar: Luminătorul trupului este ochiul. Deci, de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. (Mt. 6, 22-23)

Realităţile prezentate în mass-media pot avea un impact cu consecinţe majore în conştiinţa şi comportamentul oamenilor, în general, al copiilor şi tinerilor, în special, întrucât ei formează categoria socială cea mai uşor de cucerit, căci tinerilor li se formează tipare de gândire şi de comportament adaptate la o etică fără constrângeri şi prejudecăţi. Ei găsesc în personajele mediatízate modele pe care vor să le copie şi să le urmeze.

În perioada şcolară, elevul trebuie să facă faţă valului de violenţă şi extravaganţă sexuală, drogurilor şi modalităţilor de sfidare a legii, oferite permanent de filmele şi emisiunile diferitelor televiziuni, ce se întrec în a le prezenta, făcându-1 insensibil la suferinţa şi exploatarea umană, astfel încât şi cele mai oribile evenimente pot fi acceptate ca parte a „distracţiei" zilnice din faţa micului ecran. Astăzi, nici presa, nici televiziunea, nici radioul, nici cinematograful nu mai garantează, prin ceea ce emit, formarea convingerilor şi judecăţilor morale care să determine o conduită umană sănătoasă şi ordinea în viaţa personală, familială şi socială.

Informaţia parvenită prin aceste canale trebuie filtrată, deoarece nu este întotdeauna veridică. Atenţia cuvenită va ajuta să delimităm binele de rău, originalul de neoriginal, realul de imaginar etc. Din nefericire, unii tineri au o slabă capacitate de triere, de ierarhizare a valorilor, intereselor şi aspiraţiilor. Sunt unii care consideră că afişarea expresă a goliciunii trupeşti reprezintă o exprimare a libertăţii omului. Dar aceasta concepţie este greşită. Ceea ce ar trebui sa înţelegem este faptul ca prin acest mod se încalcă, se bate joc de demnitatea umană.

Ca alternative la situaţia dată, trebuie să găsim valorile eterne care leagă între ele tradiţionalele instituţii educative: familia, Biserica, şcoala, în vederea cooperării lor, astfel încât să se poată face faţă la noile conjuncturi sociale şi să se ofere o instruire care să dea caractere morale demne de a fi respectate, preţuind ideea drepturilor şi a libertăţilor, dar mai ales cea a îndatoririlor fundamentale din legea morală creştină.

De aceea, în familie, părinţii trebuie să canalizeze impulsul şi voinţa rebelă a copilului, de la cea mai fragedă vârstă, prin rugăciune, ascultare şi abstinenţă raţională, spre o conduită morală bazată pe dragoste, bunătate, milă, blândeţe, toleranţă. Ei sunt cei care vor selecta cu multă atenţie programele şi publicaţiile urmărite de copii.

Nu degeaba Sfinţii Părinţi sfătuiesc pe oameni - în general - şi pe tineri, în special - să-şi păzească ochii de vederile păcătoase, de imaginile care pot stârni patimile cele trupeşti. Şi acestea sunt din belşug. De aceea, în cazul mass-mediei, trebuie să opereze foarte eficace selectivitatea. Să ajungem să discernem - spre binele nostru - ce este bun şi educativ, de ceea ce este rău şi distructiv. Pentru că excesul de informaţie nu face altceva decât să ne oblige să nu ni se mai pară ceea ce urmărim ca rău, ci ca ceva normal şi chiar necesar (de exemplu crimele, hoţiile sau distracţiile foarte ruşinoase). In felul acesta, vom ajunge robi ai ecranelor, ne vom crea lumea noastră, iluzorie, din care nu vom mai dori să „evadăm".

Mântuitorul Hristos spune în Sfânta Evanghelie că nimeni nu poate sluji la doi domni. Să fim noi stăpânii informaţiei şi a ceea ce ni se oferă şi nu ea să ne stăpânească. Doar în felul acesta vom arăta că suntem creştini, nu numai cu numele, ci şi cu fapta. în felul acesta, vom arăta că, cu ajutorul lui Dumnezeu, putem fi mai puternici decât orice super erou al filmelor T.V., nelăsându-ne biruiţi de slăbiciunile noastre sau de cei aflaţi în spatele mass-mediei. Şi, nu în ultimul rând, alegând doar ceea ce este folositor sufletului, vom fi plăcuţi lui Dumnezeu cu Care, mai devreme sau mai târziu, ne vom întâlni faţă în faţă. La această întâlnire, toate mizeriile morale pe care le-am acumulat prin mass-media se vor preface în judecători ai noştri, care ne vor condamna veşnic, mizerii morale care până ieri ne îndemnau mieros să ne mai îndulcim puţin din frumuseţile păcătoase ale acestei lumi.   Şi  cum necuratul... n-are moştenire întru Împărăţia lui Hristos şi Dumnezeu (Ef. 5, 5), să nu cumva să auzim şi noi înfricoşătorul glas al lui Hristos: duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui (Mt. 25, 41).

Poate ne întrebăm: „cum putem discerne ce este bun şi ce nu?" Răspunsul e simplu: citind din scrierile Sfinţilor Părinţi şi ale Sfintei Scripturi care ne învaţă să fim nişte oameni curaţi sufleteşte, responsabili, demni, vrednici a auzi la Judecata de Apoi cuvintele blânde a lui Hristos: veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia care este gătită vouă de la întemeierea lumii (Mt. 25,34); ascultând sfaturile părinţilor; ţinând legătura cu părintele duhovnic etc.

Despre publicitate

Unul dintre aspectele majore ale mass-mediei îl formează „bombardarea" continuă cu reclame. De multe ori mesajul promovat de reclame este corect, însă există numeroase cazuri când acestea se folosesc de slăbiciunea umană, apelând la instinctele sexuale sau la emoţiile oamenilor, întrucât producătorului, care depinde de vinderea produsului său, nu-i pasă dacă reclama ţine cont de normele morale sau nu.

Creştinii trebuie să se raporteze întotdeauna la valorile împărăţiei lui Dumnezeu şi de aceea trebuie să treacă mesajul reclamei prin filtrul promovat de acestea. De exemplu, nici un produs nu-ţi garantează dobândirea fericirii (căci aceasta vine de la Dumnezeu), după cum nici o persoană care dobândeşte un produs nu trebuie să stârnească gelozia, invidia sau mânia celor din jurul ei.

Există reclame, printre reclame. Uneori, acestea sunt în beneficiul consumatorului, întrucât el este informat corect asupra calităţii unui produs. Alteori, reclamele încalcă codul etic: de exemplu, parfumurile, hainele, accesoriile etc. nu vor face pe nimeni mai frumos sau mai deştept ci doar, eventual, mai interesant, mai altfel (nu neapărat mai bun).