Clasa a VIII-a. Biserica-locaş de închinare

              Vom începe astăzi  noul capitol intitulat Exprimarea învăţăturii creştine. Vom vorbi astăzi despre biserică (cu „b”mic), ca locaş de închinare, vom vedea care sunt părţile componente ale unei biserici şi vom trece în revistă şi pictura bisericească.

              Aşadar, titlul lecţiei de astăzi este Biserica-locaş de închinare.

       Pentru a se putea închina lui Dumnezeu şi a participa la sfintele slujbe, creştinii şi-au construit locaşuri speciale de cult, numite biserici.

Văzută din lateral, clădirea bisericilor ortodoxe are formă de corabie, arătând prin aceasta că biserica este singurul mijloc prin care noi putem străbate marea vieţii pentru a ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu. Privită de sus, clădirea bisericii ortodoxe are formă de cruce, pentru că Domnul nostru Iisus Hristos Şi-a întemeiat Biserica prin moartea Sa pe Cruce. Deasupra bisericii se găseşte turla, care este ca un deget ridicat spre cer, arătând că acest locaş este casa Tatălui nostru Care este în ceruri.

În vârful turlei se află crucea care arată iubirea Sfântă a lui Hristos, Care prin moartea Sa pe Cruce a împăcat cerul cu pământul, deschizând oamenilor Împărăţia cea cerească.

Bisericile sunt orientate cu altarul spre Răsărit, deoarece Răsăritul simbolizează lumina pe care a adus-o Domnul nostru Iisus Hristos prin venirea Sa în lume.

Interiorul bisericii este împărţit în trei părţi: pronaos, naos şi altar. Unele biserici au la intrare şi pridvor.

Pronaosul este prima încăpere în care intrăm după ce trecem pragul bisericii. Aici se săvârşesc unele sfinte slujbe şi se păstrează cristelniţa.

                                          PRONAOSUL

n                                                   Este partea de intrare in Biserică, care în vechime era separată de naos printr-un zid cu uşi de comunicare. Aici stăteau odinioară catehumenii.

n                                                   Pe bolţi se zugrăveşte scena numită TOATĂ SUFLAREA (un cer în mijlocul căruia tronează Hristos înconjurat de îngeri şi sfinţi).

n                                                   Pereţii sunt pictaţi cu scene din viaţa şi pătimirea sfinţilor mucenici.

        Naosul este următoarea încăpere, după pronaos. Aici stau credincioşii când participă la sfintele slujbe. În mijlocul naosului se află suspendat un policandru mare. Acesta simbolizează lumina divină care se coboară din cer peste cei care participă la sfintele slujbe. De-a lungul pereţilor se află stranele în care stau credincioşii în vârstă şi cei bolnavi. Acestea se termină cu stranele destinate cântăreţilor.

NAOSUL

n          Este partea centrală a Bisericii Ortodoxe.

n          În cupola din Naos (turla cea mare), sunt zugrăviţi locuitorii cerului: Dumnezeu Pantocrator, înconjurat de serafimi şi heruvimi, cei 12 Apostoli, prooroci, iar la baza turlei cei 4 evanghelişti, în fiecare colţ pe pandantivi.

n          Pereţii laterali ai naosului sunt zugrăviţi cu scene care ilustrează sărbătorile mari ale Ortodoxiei, sfinţii martiri, sfinţi militari, sfinţi călugări, marii pustnici.

Altarul este partea cea mai sfântă a bisericii. Acest loc este despărţit de naos prin catapeteasmă sau iconostas.

                             ICONOSTASUL

·         Este zidul sau peretele acoperit de icoane, care desparte altarul de naos.

·         Are trei uşi, cele centrale numindu-se uşi împărăteşti iar cele laterale, diaconeşti sau îngereşti.

·         Partea de sus a iconostasului are 3 rânduri orizontale de câte 13 icoane.

·         În primul rând sunt reprezentate praznicele împărăteşti, cu Cina cea de Taină în mijloc.

·         Pe al doilea rând sunt reprezentaţi cei 12 Apostoli, având în mijloc icoana Mântuitorului.

·         În ultimul rând sunt zugrăviţi 12 dintre proorocii Vechiului Testament, având in mijloc icoana Maicii Domnului.

·         Deasupra iconostasului, în mijloc, se înalţă crucea.

·         Iconostasul pune în faţa noastră o recapitulare a istoriei mântuirii.

·         Pe uşile împărăteşti se pictează de obicei scena Bunei Vestiri iar pe cele laterale, Sfinţii  Arhangheli Mihail şi Gavriil.

 În altar se săvârşesc cele mai importante sfinte slujbe. Aici intră slujitorii Bisericii.

 În partea stîngă a altarului se află proscomidiarul, locul în care sunt pregătite pâinea şi vinul care vor fi sfinţite de preot în timpul Sfintei Liturghii şi transformate de Duhul Sfânt în Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. La proscomidiar se află: Sfântul Potir, Sfântul Disc, Steluţa şi Linguriţa, obiecte liturgice foarte importante.

În mijlocul altarului se află Sfânta Masă, obiectul cel mai sfânt din biserică. În timpul Sfintei Liturghii, pâinea şi vinul puse pe Sfânta Masă se prefac, la rugăciunea preotului şi a întregii Biserici, în Trupul şi Sângele lui Hristos.

                                        ALTARUL

n       Este partea cea mai tainică şi mai sfântă a locaşului de cult, este locul Jertfei Sfintei Liturghii.

n              În locul central deasupra Sfintei Mese se zugrăveşte chipul Maicii Domnului, care tronează la hotarul dintre cer şi pământ, ca mijlocitoare între Dumnezeu şi oameni. Este înfăţişată ca Împărăteasă sau ca Rugătoare cu Pruncul Iisus pe genunchi, înconjurată de îngeri şi sfinţi.

       Pe pereţii altarului sunt zugrăvite scenele:

n       Liturghia Îngerească;

n       Împărtăşirea Apostolilor sau Cina cea de Taină;

n       Mari ierarhi: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Dialogul, Sfântul Ioan Gură de Aur şi Sfântul Arhidiacon Ştefan.

Domnul nostru Iisus Hristos a numit locaşul Bisericii „Casa lui Dumnezeu" şi creştinii o cinstesc cu multă dragoste.