miercuri, 22 septembrie 2010

Clasa a X-a. Relaţia omului cu Dumnezeu. Cinstirea sfinţilor, a sfintelor icoane, a sfintelor moaşte şi a sfintei cruci.

O să observați probabil faptul că lecția voastră coincide întru o oarecare măsură cu lecția postată pentru clasa a IX-a. Voi încerca să aduc câteva elemente în plus...



 Ce reprezintă sfinţii? Dar sfintele moaşte? 
Sfinţii sunt creştini sau persoane alese, care în timpul vieţii pământeşti s-au arătat plini de desăvârşire în viaţa religioasă şi morală şi care, după moarte duc o viaţă fericită în cer;
Sfintele moaşte sunt rămăşiţele pământeşti făcătoare de minuni, ale unora dintre sfinţi. Noi le cinstim ca pe nişte obiecte în care Dumnezeu îşi arată toată puterea minunată a harului Său. 

-          Care este diferenţa dintre cinstirea sfinţilor şi cinstirea lui Dumnezeu?
Sfinţilor li se cuvine o cinstire relativă numită venerare, pe când lui Dumnezeu i se cuvine o cinstire absolută, numită adorare. Pe sfinţi îi cinstim ca pe nişte mijlocitori ai noştri către Dumnezeu.
Cinstindu-i pe sfinţi, cinstim în mod indirect pe Dumnezeu, Cel Care le-a dat acestora harul Său care îi ajută la desăvârşire.

De ce cinstim sfintele icoane?
-          Noi cinstim de fapt Sfinţii reprezentaţi în ele, nu materia, lemnul, pictura respectivă. Cinstim prototipul pe care ele îl reprezintă, persoană care există în realitate.
-          Icoanele sun reprezentări sensibile ale lui Dumnezeu sau ale sfinţilor.
-          Icoanele au mai fost numite şi Biblia neştiutorilor de carte. Ele au deci un rol ajutător în rugăciunea credinciosului şi uneori îl ajută să înţeleagă sensuri ale învăţăturii creştine. Astfel, în Biserica Ortodoxă icoana are rol pedagogic, ea fiind rezultatul şi mijlocul răspândirii învăţăturii noastre despre Dumnezeu. 

-          Închinarea la moaştele sfinţilor e permisă?
Da, deoarece sfintele moaşte nu sunt idoli sau zei ori asemănări ale lui Dumnezeu. Dacă însuşi Dumnezeu le proslăveşte prin puterea minunata pe care ce le-o dă atunci înseamnă că  şi noi trebuie sa le cinstim, deoarece prin aceasta cinstim pe Dumnezeu, Care le-a dat putere, şi suntem datori să cinstim puterea dumnezeiască din ele, iar nu pe ele însele ca atare. Noi nu le ridicăm sfintelor moaşte biserici, cum făceau păgânii zeilor şi idolilor lor, ci pe locul descoperirii lor ridicăm biserici lui Dumnezeu şi proslăvim pe Dumnezeu prin ele.

-          Aţi putea să îmi daţi câteva exemple de sfinţi care au moaşte la noi în ţară şi unde anume?
Sf. Cuv. Parascheva, Iaşi; Sf. Dimitrie Basarabov-Catedrala Patriarhală din Bucureşti, Sf. Filofteia - Curtea de Arges...
Un articol frumos cu referire la cinstirea sfintelor moaște aflați dând un click aici.



-          Dar cinstirea Sfintei Cruci are justificare?
Noi trebuie să cinstim Sfânta Cruce cât se poate mai mult, deoarece Iisus Hristos a iubit Crucea şi a îmbrăţişat-o cu iubire şi a ars pe ea, ca pe un altar, păcatul nostru. Crucea arată ruşinea noastră, iar nu a Domnului; din partea Domnului arată iubire. Deci, gândul la ea ne face pe de o parte să ne ruşinăm şi să ne căim de păcatele noastre şi să luptăm împotriva lor, îmbrăţişând şi noi Crucea cum a îmbrăţişat-o Domnul. Iar pe de alta parte, să ne înduioşăm de dragostea Lui cu care ne-a mântuit prin Cruce din păcatele noastre şi să o slăvim. Desigur că obiectele care ne aduc întristare şi durere pentru pierderea unei persoane scumpe nu le cinstim, dar Crucea Domnului nu ne-a adus numai întristare, ci şi bucurie şi mântuire. Căci ea n-a fost, cum socotesc unii, o simpla spânzurătoare, ci a fost altar de jertfă pe care s-a adus cea mai mare şi mai preţioasa jertfă cu putinţă, pentru mântuirea noastră. 

Argumente biblice (scripturistice) pentru cinstirea Sfintei Cruci găsim la (1 CORINTENI 1,18)-”Dar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume” (GALATENI 6,14); -”Fiindcă mulţi – despre care v-am vorbit adeseori , iar acum o spun plângând – se poartă ca duşmani ai crucii lui Hristos. Sfârşitul lor este pieirea” (FILIPENI 3,18-19).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu