Clasa a XI-a - Descoperirea lui Dumnezeu

Dragilor, aici o să postez un suport de curs care vă  va fi de folos. Dacă citiți textul de aici măcar o singură dată și sinteza din caiete, la fel, sunt convins că mă voi arăta mulțumit de cunoștințele domniilor voastre. Așadar, este vorba în lecția de față despre Revelația divină  sau descoperirea lui Dumnezeu. Spor!

-       Revelaţia – este acţiunea prin care Dumnezeu descoperă oamenilor voinţa şi planurile Sale în legătură cu lumea şi cu oamenii. (lat. Revelo, revelatio = a descoperi, descoperire); 

-       prin revelaţie Dumnezeu se coboară la om, împărtăşindu-i acestuia, pe măsura înţelegerii lui, cunoştinţe despre Sine, despre voinţa şi planurile sale;

-       scopul revelaţiei – este de a-l ajuta pe om să îndeplinească scopul ultim al vieţii sale (dobândirea fericirii veşnice) aşa cum rezultă din textul următor: „Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul şi adevăratul Dumnezeu şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.” (Ioan XVII,3).

Revelaţia naturală:

-       omul descoperă adevărurile despre Dumnezeu din observarea vieţii interioare proprii, din ceea ce vedem că se petrece în societate, în istorie şi în lume, lucruri care ne dovedesc că toate aceste realităţi nu pot fi produsul întâmplării, nu pot exista de la sine, nu se petrec oricum, ci se desfăşoară după anumite legi, ce sunt opera unei fiinţe superioare omului;

Revelaţia supranaturală:

-       este aceea în care Dumnezeu se face cunoscut prin mijloace mai presus de fire şi  nu poate fi primită şi înţeleasă decât prin credinţă;

-       este externă când vine direct de la Dumnezeu sau prin organele Sale (îngeri prooroci etc.) şi este însoţită de semne externe (minuni sau profeţii);

-       este internă când se produce în sufletul celui căruia Dumnezeu i se adresează luminându-i mintea şi împărtăşindu-i acestuia cunoştinţe, sentimente şi îndemnuri pe care altfel nu le-ar fi avut.

• Sfânta Scriptură (grec. βίβλίον, βίβλία = carte, cărţi)

-       este o colecţie de cărţi sfinte, scrise de prooroci, apostoli şi alţi oameni aleşi, sub inspiraţia Duhului Sfânt şi cuprinde adevăruri de credinţă, norme de purtare şi relatări istorice, pe care Dumnezeu le-a descoperit spre a fi scrise, păstrate şi transmise credincioşilor în scopul mântuirii;

-        are două părţi:

•                  Vechiul Testament – înfăţişează istoria revelaţiei de la Adam                                                 până la Hristos şi are 39 de cărţi canonice, la care se adaugă 13 cărţi sau fragmente de cărţi necanonice (anaghinoscomena), dar bune de citit, fiind ziditoare de suflet;
•                   Noul Testament – cuprinde descoperirea dumnezeiască făcută de însuşi Fiul lui Dumnezeu şi transmisă de Sfinţii Apostoli şi are 27 de cărţi canonice.

• Sfânta Tradiţie:

-       este cel de-al doilea izvor al revelaţiei dumnezeieşti, prin ea înţelegându-se totalitatea adevărurilor revelate, care nu se cuprind în Sfânta Scriptură, ci au fost predate prin viu grai de către Mântuitorul şi Sfinţii Apostoli, fiind consemnate ulterior în scris şi păstrate de către Biserică până în zilele noastre;

-       se deosebeşte de tradiţia în sens profan, care reprezintă totalitatea învăţăturilor, datinilor, practicilor, creaţiilor spirituale şi materiale ale unui popor, moştenite de la o generaţie la alta;

Criteriile revelaţiei autentice

• Minunile:

-         sunt fenomene neobişnuite mai presus de puterea omului şi ordinea naturii, având drept cauză pe Dumnezeu şi ca scop adeverirea revelaţiei;

-         într-o minune legea este suspendată nu şi desfiinţată; ele producându-se prin derogări de la legi, pentru că sensul lor este spiritual;

-         minunea adevărată se deosebeşte de minunea falsă prin faptul că are un caracter supranatural şi un scop religios-moral;

• Profeţiile:

-         este prezicerea sau prevederea lămurită şi precisă a unui eveniment viitor, care nu poate fi cunoscut pe cale naturală, ci numai din descoperirea dumnezeiască;

-         nu trebuie confundată cu vechile oracole, cu prezicerile aşa zişilor vizionari, ori cu ale ghicitorilor de meserie, pentru că acestea sunt lipsite de claritate şi nu privesc un interes obştesc sau o conduită morală;

-         prevederile ştiinţifice, bazate pe calcule precise, cum sunt eclipsele de soare sau lună, ivirea unei comete, etc. nu sunt profeţii, pentru că sunt deduse cu certitudine din cunoaşterea exactă a legilor naturii

Dumitru Stăniloaie – Teologie dogmatică ortodoxă:

-        „Revelaţia supranaturală nu e decât încorporarea celei naturale în persoane şi acţiuni istorice.” (Sf. Maxim Mărturisitorul – Ambigua);

Sfânta Scriptură:

-       este expresia scrisă a revelaţiei, împlinite în Hristos;

-       prin cuvântul ei, Hristos continuă să ne vorbească şi nouă, să ne provoace la răspuns cu fapta, să lucreze astfel şi în noi;

-       în oceanul de înţelesuri ale Duhului de dincolo de literă, nu se poate vâsli decât în chip rătăcitor, fără călăuzirea aceluiaşi Duh, Care transmite înţelegerea lor în Biserică, de la generaţie la generaţie;

-       „E nevoie de multă ştiinţă (duhovnicească) pentru ca, înlăturând mai întâi cu grijă vălurile literelor, care acoperă cuvântul, să putem privi cu mintea dezvăluită pe Cuvântul însuşi, stând de Sine şi arătând în Sine limpede pe Tatăl, atâta cât e cu putinţă oamenilor.” (Sf. Maxim Mărturisitorul – Capete gnostice);

-       „Sfânta Scriptură este o constelaţie veşnică, care străluceşte deasupra noastră în ceruri, pe când noi ne mişcăm pe marea vieţii omeneşti şi contemplăm această constelaţie, care nu se schimbă niciodată.” (S. Bulgakov);

Sfânta Tradiţie: este permanentizarea dialogului Bisericii cu Hristos;