Clasa a XI-a - Întruparea Fiului lui Dumnezeu

In articolele 3-5 ale Simbolului Credinței se spune:

-       3. Care pentru noi oamenii si pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri si S-a întrupat de la Duhul Sfânt si din Maria Fecioara si S-a făcut om.
4. Si S-a răstignit pentru noi in zilele lui Ponţiu Pilat si a pătimit si S-a îngropat.
5. Si a înviat a treia zi, după Scripturi.

-       Când apariția păcatului în lume a deteriorat firea întregii creații, Fiul lui Dumnezeu, Cel prin care creația a fost chemata la existenta, S-a întrupat ca sa îi facă posibila restaurarea firii.  Prin Întrupare, Hristos a unit în Sine cele de sus şi cele de jos, adică pe Dumnezeu cu omul şi, prin aceasta, pe Dumnezeu cu întreaga creație

Scopul întrupării Fiului lui Dumnezeu este ridicarea omului căzut, adică mântuirea lui, după cum mărturisește Biserica în Simbolul de credință (niceoconstantinopolitan): "Care pentru noi oamenii si a noastră mântuire" (art. III).

De ce S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu şi nu o altă Persoană a Sfintei Treimi, Sfânta Scriptura nu ne spune nimic. Este o taină a lui Dumnezeu. Mântuirea fiind o refacere în har a lumii, era potrivit ca aceasta să se facă prin Acela prin care s-au făcut toate (Ioan, 1,3; Evr. 2, 10).

Fiul lui Dumnezeu vine în lume, întrupându-Se şi facându-Se om adevărat dar fără păcat "la plinirea vremii" (Gal. 4, 4).

Dumnezeu putea trimite în lume pe Fiul Său, iar Fiul Său putea să Se întrupeze şi să mântuiască pe om îndată după cădere. Dar aceasta ar fi însemnat ca omul sa fie mântuit în afară de voința lui, ceea ce nu voiește Dumnezeu. Omul a căzut în păcat prin propria sa voința şi libertate, de aceea el nu putea fi mântuit decât tot în libertate şi voind el însuși mântuirea. Dar ca sa ajungă aici, trebuia sa treacă un timp, pentru ca sa se îndeplinească anumite condiții :

1)   Era necesar ca oamenii sa cunoasca din proprie experienta si sa se convinga pe deplin de gravitatea pacatului si a urmarilor lui, ca si de neputinta lor de a se elibera din robia pacatului numai prin propriile lor puteri. Astfel, trebuia ca ei sa simta necesitatea ajutorului dumnezeiesc si sa doreasca cu ardoare acest ajutor.

2)   Trebuia ca ratacirea religioasa si decaderea morala sa atinga culmea pentru ca raul sa poata fi desfiintat din radacina si odata pentru totdeauna.

3)   Venirea Mantuitorului, timpul, locul si imprejurarile in care Se va arata El, trebuia sa fie cat mai bine cunoscute si de cat mai multi, ca mantuirea sa fie cunos cuta si simtita ca bun al intregii omeniri.

4) Omenirea trebuia sa faca si ea un progres printr-un lung sir de pregatiri, iar acest progres a dus si s-a concretizat in acel "fie!" al Sfintei Fecioare Maria (Luca, 1, 38), prin a carei curatie si sfintenie, Cuvantul lui Dumnezeu sa poata fi primit in randul oamenilor.

              În epoca creştinismului primar, s-au desprins multe erezii din cauza adevăratei naturi a Mântuitorului. Creştinii credeau în faptul că El a fost Fiul lui Dumnezeu. Dar cum a fost El şi Fiul lui Dumnezeu şi om adevărat ?

            Definiţia definitivă a Întrupării şi asupra naturii lui Iisus a fost făcută de Biserica primară la Sinodul de la Efes şi la Sinodul de la Calcedon. Aceste sinoade au declarat că Iisus atât Dumnezeu deplin, venind de la Tatăl, cât şi om deplin, luându-şi trupul de carne şi natura umană de la Maica Domnului. Aceste două naturi, umană şi divină, erau unite ipostatic în personalitatea lui Iisus Hristos.

               În imnografie

Importanţa Întrupării a fost dezbătută pe larg de-a lungul istoriei Creştinismului şi este subiectul a nenumărate imnuri şi rugăciuni. De exemplu, Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, aşa cum este folosită de ortodocşi şi de catolicii bizantini, conţine "Imnul Fiului Unul Născut" al Împăratului Iustinian:

Unule-Născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce eşti fără de moarte

şi ai primit, pentru mântuirea noastră, a Te întrupa din Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria;

Care neschimbat Te-ai întrupat şi răstignindu-Te, Hristoase Dumnezeule,

cu moartea pe moarte ai călcat. Unul fiind din Sfânta Treime,

împreună slăvit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, mântuiește-ne pe noi!