Clasa a IX-a- Preacinstirea Maicii Domnului

După cum rostim în rugăciunea de la sfârşitul orei, Maica Domnului e „mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită, fără de asemănare decât serafimii”. Cinstea pe care o dă Biserica Maicii Domnului se numeşte supravenerare, preacinstire sau supracinstire. Sfintei Fecioare i se dă o astfel de preacinstire deoarece s-a îvrednicit să fie aleasă de Dumnezeu a fi Maica Fiului Său, care a luat trup omenesc îtr-însa pentru a ne mântui.

Temeiurile preacistirii Maicii Domnului

a.       E persoana profeţită de Dumnezeu prin care va veni în lume Mântuitorul: “ Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între seminţia ta şi seminţia ei; Aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul”. (Fac. 3,15). Precum păcaul a venit prin Eva, mântuirea avea să răsară din Eva cea nouă, Fecioara Maria. La rândul său, profetul Isaia profeţeşte că Mântuitorul lumii se va naşte din Fecioară: „Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel” (Isaia 7, 14).

b.      I-au dat cinstire deosebită:

·         Îngerul Gavriil: “ Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei! ” (Lc. 1, 28)

·         Elisabeta, mama Sfântului Ioan: “ Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. ” (Lc. 1, 42)

·         Oameni simpli din mulţime, ascultând pe Hristos şi văzând minunile Sale rostesc: “ Fericit este pântecele care Te-a purtat şi pieptul la care ai supt! ”. (Lc. 11, 27)

·         Însăşi Sfânta Fecioară prevesteşte situaţia ei excepţională între celelalte femei şi veneraţia universală de care urma să se bucure: “Măreşte, suflete al meu, pe Domnul … că a căutat spre smerenia roabei Sale, că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt ( este ) numele Lui … ” ( Lc. 1, 46-49 )    

·         Fiul Său, Hristos Mântuitorul: prin ascultarea şi supunerea faţă de Fecioara Maria (In. 2, 3-10 – minunea din Cana Galileii); iar când era pe cruce, a dat-o în grija ucenicului Său iubit, Ioan (In. 19, 26-27).

·         Însuşi numele, Maria, în limba ebraică vine de la cuvântul Miriam şi se traduce ca doamnă, cea plăcută, alteţă, împărăteasă; ea a fost într-adevăr o femeie aleasă, distinsă, precum a văzut-o profetic şi proorocul David, „aleasa Domnului” şi „regina” care stă de’a dreapta îmbrăcată în haină aurită.  

·         Naşterea mai presus de fire a Mântuitorului a păstrat neatinse peceţile fecioriei, Maica Domnului rămânând fecioară şi după naştere (la fel cum lumina trece prin sticlă, fără a lăsa urme).

·         Din cele mai vechi timpuri, recunoscând importanţa Maicii Domnului în istoria mântuirii, Biserica o preamăreşte închinându-i rugăciuni, imne, diferite numiri; la toate rugăciunile şi slujbele i se pomeneşte numele şi i se adresează cereri.

·         Numirile date Maicii Domnului: Preasfântă, Preacurată Fecioară Maria, Preabinecuvântată, Pururea Fecioară Maria, Slăvită Stăpână.

·         Biserica  i-a închinat 4 sărbători mari:

a.       Naşterea Maicii Domnului – 8 septembrie H1] 
Intrarea în biserică a Maicii Domnului [H2]– 21 noiembrie

c.       Buna Vestire [H3] – 25 martie

d.      Adormirea Maicii Domnului [H4] – 15 august

·         Deasemenea în calendarul nostru mai apar şi sărbători mici  închinate Maicii Domnului:

a.       Acoperământul Maicii Domnului [H5] - 1 octombrie;

b.      Zămislirea Sfintei Fecioare – 9 decembrie;

c.       Soborul Maicii Domnului – 26 decembrie;

d.      Izvorul Tămăduirii;

e.       Punerea în raclă a veşmântului Născătoarei de Dumnezeu – 2 iulie .

·         Modalităţi de cinstire a Maicii Domnului:

a.       Sărbători în cinstea Maicii Domnului;

b.      Imne, stihuri , stihuri sau axioane ;

c.       Rugăciuni de mulţumire şi de cerere (în timpul Sfintei Liturghii, a cultului public şi  particular);

d.      Nu există slujbă bisericească în care să nu existe rugăciuni sau cântări în cinstea Maicii Domnului .

e.       Slujbe speciale în cinstea şi spre lauda sa  (“Acatistul Bunei Vestiri”,“ Acatistul Maicii Domnului ”, “ Acatis- tul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului”, “Paraclisul Maicii Domnului”);

f.       Postul Sfintei Marii (1-14 august);

Deosebiri Interconfesionale:

·         Biserica Romano Catolică a exagerat cultul Maicii Domnului, dezvoltând aşa-numita doctrină a mariologiei care exagerează şi amplifică rolul Fecioarei Maria în istoria mântuirii; se afirmă că Fecioara Maria nu ar fi avut păcatul strămoşesc, însă nu există nicio dodă în acest sens. Biserica Ortodoxă afirmă că Maica Domnului s-a născut cu păcatul strămoşesc însă acesta a fost şters în momentul zămislirii, a concepţiei Mântuitorului.

Biserica Reformată, deşi o numeşte Fecioara cea mai lăudată, fericita cea mai vrednica... susţine că nici Fecioarei Maria, precum nici sfinţilor nu li se cuvine 

vreun cult.

---

 [H1]Existenţa ei trebuie pus între Sinodul III ecumenic de la  Efes (431) şi Sinodul IV ecumenic de la Calcedon ( 451 ) 

 [H2]A luat naştere în secolul al VI-lea şi s-a generalizat în secolul al VII-lea.

 [H3]Sărbătoarea Bunei Vestiri datează din secolul al IV-lea.

       Este cea mai de timpuri confirmată în document, dintre sărbătorile Maicii Domnului .

 [H4]Generalizarea sărbătorii în Răsărit se datoreşte împăratului bizantin Mauriciu, care în sec VI a rezidit Biserica Maicii Domnului din Ghetsimani şi care a fixat definitiv şi data sărbătoririi .

  Sarbatoarea este precedată de o perioadă de post de doua saptamani.

(1-14 august).

 [H5]Sărbătoare este în  amintirea unei minuni întâmplate în biserica Maicii Domnului din cartierul Vlahernelor din Constantinopol, pe timpul împăratului Leon Înţeleptul ( 886-911 ), când Sfânta Fecioară s-a arătat, în toată mărirea ei cerească, Sfântului Andrei cel Nebun pentru Hristos, ca ocrotitoare şi mijlocitoare a creştinilor .