Clasa a V-a. Pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr- Faptă şi răsplată

Pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr

(Lc. 16, 19-31)

    

19	Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison f, în toate zilele veselindu-se în chip strălucit.
20	Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea în faţa porţii lui, plin de bube,
21	şi-ar fi poftit să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; cu toate acestea, înşişi câinii, venind, ei îi lingeau bubele g.
22	Şi a murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. Şi a murit şi bogatul şi a fost îngropat.
23	Şi în iad, fiind el în chinuri, îşi ridică ochii şi-l vede de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sânul lui.
24	Şi i-a zis, strigând: Părinte Avraam, ai milă de mine şi trimite-l pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, că mă chinuiesc în această văpaie.
25	Dar Avraam i-a zis: Fiule, adu-ţi aminte că tu ţi-ai primit pe cele bune în viaţa ta, şi Lazăr, de asemenea, pe cele rele; iar acum, aici, el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
26	Şi peste toate acestea, între noi şi voi prăpastie mare s'a întărit, încât cei ce vor să treacă de aici la voi să nu poată, nici de acolo să treacă la noi.
27	Şi el a zis: Atunci rogu-te, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
28	că am cinci fraţi; să le dea lor mărturie, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
29	Dar Avraam i-a zis: Îi au pe Moise şi pe profeţi; să asculte de ei.
30	Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci dacă se va duce la ei cineva dintre morţi, se vor pocăi.
31	Şi i-a zis: Dacă nu ascultă de Moise şi de profeţi, nici dacă ar învia cineva din morţi, tot nu vor crede“. In 11:44-48

Înţelesul pildei este simplu, iar învăţăturile pe care le putem scoate din ea sunt numeroase. În primul rând, vedem că nu ni se spune numele omului bogat, ci numai al săracului: Lazăr. Aceasta pentru că numele păcătoşilor se pomenesc numai pe pământ şi se scriu pe mormintele lor, iar al celor buni şi drepţi sunt cunoscute şi de îngeri în ceruri, fiind scrise în cartea vieţii.

Îngerii scriu în ceruri faptele bune ale oamenilor într-o carte numită „cartea vieţii". Şi demonii au cărţile lor, unde trec faptele rele. La Judecata de la sfârşitul lumii, aceste cărţi se vor deschide şi se vor citi. Cine nu va fi scris în cartea vieţii, va merge la iad.

Vedem, deci, că omul bogat dădea ospeţe zilnic, dar nu dădea sărmanului Lazăr nici măcar din resturile de la mese. Mulţi cred că o astfel de viaţă este fericită. Dar nu e aşa. Dacă munceşti pentru avere, nu e rău; munca ţine trupul sănătos şi îţi face mintea ageră. Dar dacă moşteneşti de la alţii o avere de-a gata, apare ispita de a fi leneş, şi cunoaştem deja urmările acestui păcat, din pilda talanţilor. Bogatul trăia în lux şi în nepăsare, pentru că îl chinuia demonul lenei şi cel al lăcomiei de averi. Inima bogatului era de piatră; dacă i-ar fi dat ceva sărmanului Lazăr, ea s-ar fi despietrit.

Nici bogăţia, nici sărăcia nu ajută cu nimic la mântuire. Dacă eşti bogat şi milostiv, te poţi mântui. Dacă eşti sărac şi nemulţumitor, nu te mântuieşti. Ştim că mulţi sunt care cerşesc fără să fie bolnavi, doar pentru că nu vor să muncească. Lazăr nu era aşa. Vedem că era bolnav: „zăcea", „plin de bube".Nu avea casă, ci stătea la poarta bogatului.

 „Celor bogaţi în veacul de acum porunceşte-le să nu se semeţească, nici să-şi pună nădejdea în bogăţia cea nestatornică, ci în Dumnezeul cel viu, Care ne dă cu belşug toate, spre îndulcirea noastră; să facă ce e bine, să se înavuţească în fapte bune, să fie darnici, să fie cu inimă largă." (I Timotei 6, 17-19)

În faţa morţii, şi săracii, şi bogaţii sunt egali. Toţi mor. Deci a murit şi bogatul, şi săracul, dar fiecare a primit altceva pe lumea cealaltă. Lazăr a fost dus în „sânul lui Avraam", adică în Rai, la pieptul patriarhului Avraam, ca un copil ascultător la pieptul părintelui său. Iar bogatul a ajuns în iad, la plângerea şi scrâşnirea dinţilor, unde îl ardea focul. Şi ce a cerut el în iad? O picătură de apă. Dar nu a primit-o, pentru lipsa de milă pe care a avut-o în viaţă. Bogatul s-a gândit cu durere la fraţii săi, bogaţi ca şi el, care încă nu muriseră. El credea că numai un mort înviat îi mai poate convinge să se schimbe, ca să nu ajungă ca el. Bunul Avraam îi spune că e destul ca ei să creadă în Legea dată prin Moise şi în cuvintele profeţilor. Aşa ne învaţă Hristos: să nu cerem minuni deşarte pentru necredinţa noastră sau a altora.

De fapt, fraţii bogaţi au avut mai târziu şi înviaţi din morţi: pe celălalt Lazăr, prietenul lui Hristos, şi pe Hristos Însuşi. Dar şi noi, cei de azi, avem dovada Învierii lui Hristos, încât nimeni nu poate zice:„Oare există suflet?", „Oare există viaţă veşnică?".

Să ne întărim şi, dacă suntem bogaţi, să ne deschidem inimile şi pentru cei săraci, iar dacă suntem în nevoi, în boală şi suferinţă, să ne mângâiem cu gândul la „sânul lui Avraam", care ne aşteaptă, şi pe unii, şi pe alții.