Clasa a VIII-a - Despre post

Omul, făptura aleasă de Dumnezeu pentru a fi stăpânul întregii zidiri, chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi cununa creaţiei, a primit de la Ziditor ceea ce nici o altă făptură nu a mai primit: sufletul raţional şi setea spirituală de desăvârşire. Omul are, pe lângă trebuinţele trupeşti rânduite de fire, şi nevoi spirituale. Aşa cum trupul îşi cere hrana lui, la fel şi sufletul cere să fie hrănit ca să poată supravieţui.

Postul, care este nevoinţa abţinerii de la unele mâncăruri şi pofte aducătoare de păcate, îl ajută pe om să-şi biruiască trupul şi să se ridice cu mintea la frumuseţea şi bunătatea lui Dumnezeu. Mai precis, atunci când trupul este înfrânat, sufletul primeşte aripi pentru a se înălţa spre Dumnezeu.

Postul a fost instituit de însuşi Mântuitorul, atunci când, retras 40 de zile în munţii Carantaniei, a postit şi a fost ispitit de diavolul înainte de a începe predicarea Evangheliei. Deci postul îl are în centrul său pe Domnul nostru lisus Hristos, deoarece Lui îi este închinat. Creştinul posteşte pentru Hristos, ca împreună cu Hristos să rămână şi în viaţa pământească şi în cea de dincolo de moarte.

Postul creştin are menirea de a înălţa spiritual pe tot omul care aduce prin post jertfă de laudă şi mulţumire Mântuitorului. Postul este arma creştinului împotriva ispitelor trupeşti şi sufleteşti, este mijlocul de întărire a credinţei, de exersare a milosteniei şi de dobândire a smereniei creştine.

În cultul nostru ortodox, postul, ca mijloc de curăţire trupească şi duhovnicească, se poate clasifica după mai multe criterii. Astfel, după asprimea lui, postul poate fi:

-  Postul total sau ajunarea - acest post presupune abţinerea totală de la orice fel de mâncare şi băutură, o zi sau mai multe zile. Moise, pe muntele Sinai, şi Mântuitorul, înainte de a începe activitatea de propovăduire, au postit patruzeci de zile, durată greu de egalat de oamenii obişnuiţi;

-  Postul aspru - acest post permite consumarea de hrană uscată: pâine, fructe, legume şi apă; un astfel de post a practicat Sf. loan Botezătorul în valea Iordanului;

-  Postul comun (obişnuit) - permite consumul mâncărurilor gătite, la orele de masă obişnuite, dar în cantitate mai puţină şi numai de origine vegetală;

-  Postul uşor (cu dezlegare) - este practicat în zilele de sărbătoare din timpul unui post, fiind permisă consumarea de peşte, ulei şi vin; aceste zile sunt menţionate în calendar.

Postul se poate clasifica şi după lungimea lui. Astfel, el poate ţine o singură zi (aşa este, de pildă, ziua de miercuri în care a fost vândut Mântuitorul; ziua de vineri când a pătimit Hristos; ziua Sfintei Cruci (14 septembrie), care ne aminteşte de suferinţele Mântuitorului pentru păcatele noastre, ziua Tăierii capului Sfântului loan Botezătorul cel mai aspru postitor şi vestitor al pocăinţei (29 august); şi ziua de 5 ianuarie sau Ajunul Bobotezei, care ne aminteşte de catehumenii de odinioară, ce se pregăteau pentru botez).

Posturile pot fi însă şi de durată (ele sunt patru în calendarul ortodox). Cel mai lung şi mai aspru dintre ele este Postul Paştelui (doar sâmbetele şi duminicile sunt dezlegări la ulei şi vin, iar dezlegare la peşte este doar la Bunavestire şi la Florii). Cele şapte săptămâni de nevoinţă pregătesc pe creştini, prin pocăinţă, rugăciune, spovedanie şi împărtăşanie, pentru marea bucurie a învierii. Cântările Postului Mare sunt de o frumuseţe rară, iar în prima săptămână din post se citeşte Canonul de Pocăinţă al Sfântului Andrei Criteanul.

Al doilea post de durată ne pregăteşte pentru bucuria Naşterii Domnului şi el ne aminteşte de patriarhii şi drepţii Vechiului Testament care au trăit în post şi rugăciune şi au adormit cu nădejdea venirii Mântuitorului lisus Hristos. Este un post de 40 de zile, mai puţin aspru decât Postul Paştelui (el ţine de pe 15 noiembrie până pe 24 decembrie); sâmbăta şi duminica ca şi în zilele sfinţilor mai importanţi se mănâncă peşte.

Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel ne aminteşte de dragostea şi răbdarea cu care aceştia au predicat Evanghelia şi de moartea mucenicească pe care au îndurat-o în timpul persecuţiilor lui Nero. Durata acestui post este variabilă, în funcţie de data Paştilor (el ţine de luni după Duminica Tuturor Sfinţilor până pe 28 iunie, sărbătoarea celor doi sfinţi).

Ultimul post calendaristic este cel închinat Adormirii Maicii Domnului. El durează 14 zile şi nu este foarte aspru, având în vedere durata şi situarea lui în mijlocul anotimpului cald (el ţine de pe 1 până pe 14 august).

De asemenea, în funcţie de numărul de credincioşi care postesc în acelaşi timp, postul poate fi: post general (toată Biserica) sau local (o regiune, localitate, eparhie). Acesta este fixat de conducerea Bisericii în caz de calamităţi sau doliu în memoria unei mari personalităţi. Este important să ştim că postul poate fi şi particular sau individual, când este ţinut de unii credincioşi în orice perioadă a anului, pentru nevoile lor proprii.

În zilele de post, oricare ar fi acestea, sunt oprite petrecerile şi nunţile.

Întrucât postul nu constituie un scop în sine, ci e doar un mijloc de a tinde spre desăvârşirea morală, el trebuie însoţit întotdeauna de rugăciune, de pocăinţă, de milostenie, de mărturisirea păcatelor.