Clasa a VIII-a. Pilda neghinei

Vom continua astăzi  noul capitol, intitulat Trăirea învăţăturii creştine.

A doua lecţie din acest capitol se intitulează Pilda neghinei

Să  ne reamintim  pentru început ce anume este o pildă sau o parabolă.

Parabola  este o vorbire cu sens figurat prin care se urmăreşte redarea concretă a unor idei, învăţături, având în general un rol didactic, moralizator.

Potrivit Sfintei Scripturi, după ce a creat lumea, Dumnezeu a privit la ceea ce a făcut şi toate erau bune. Aşadar, El este autorul binelui. Odată cu căderea în mândrie, diavolul a devenit autorul răului, duşmanul şi potrivnicul lui Dumnezeu, dar şi al oamenilor. Aşadar, diavolul este vrăjmaşul, duşmanul mântuirii noastre.

Fiind creaţi de Dumnezeu, toţi oamenii sunt buni la naştere. Dar pentru că El ne-a înzestrat pe fiecare cu darul liberei voinţe, fiecare dintre noi putem alege: fie să mergem spre împărăţia Sa, fie spre împărăţia răului.

Va veni o vreme, ştiută numai de Dumnezeu, când fiecare dintre noi va fi chemat să dea seama în faţa Sa pentru toate faptele pe care le-a săvârşit în această viaţă. Dumnezeu nu încalcă libertatea nimănui, darîi aşteaptă pe toţi oamenii să meargă pe calea binelui care duce spre împărăţia Sa.

Aceste învăţături le-a spus lisus, folosindu-se de următoarea pildă:

Asemenea este împărăţia cerurilor omului care a semănat sămânţă bună în ţarina sa. Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină printre grâu şi s-a dus. Iar dacă a I crescut paiul şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi neghina. Venind  slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu, oare, sămânţă bună în ţarina ta? De unde dar are neghină? Iar el le-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut aceasta. Slugile i-au zis: Voieştideci să ne ducem şi s-o plivim? El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeţi odată cu ea şi grâul. Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, până la seceriş, şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-l în jitniţa mea... După aceea, lăsând mulţimile, a venit în casă, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând: Lămureşte-ne nouă pilda cu neghina din ţarină. El, răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului. Ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei; iar neghina suntfiii celui rău. Duşmanul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii, iarsecerătoriisunt îngerii. Şi, dupăcum se alege neghina si se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului. Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din imparajia Lui toate smintelile şi pe cei ce fac fărădelegea, şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechide auzit, să audă!  (Mt. 13,24-30;36-43)

Aşadar, în biserica lui Hristos există şi grâu şi neghină, adică şi oameni virtuoşi, care vor moşteni împărăţia cerurilor, dar şi oameni păcătoşi, care fac voia diavolului.

           Omul  care a semănat sămânţa este Dumnezeu, iar ţarina estelumea aceasta. Dumnezeu este stăpânul absolut, Proprietarul de drept al ţarinei, adică al lumii, în timp ce satana este un vrăjmaş care face doar ceea ce i se permite de către adevăratul Stăpân.

Dumnezeu îngăduie ca în lume să trăiască laolaltă oameni buni şi oameni răi. El are multă răbdare pentru că vrea ca toţi oamenii să se mântuiască. Cei răi sunt chemaţi la îndreptare, având mereu lângă ei exemple pozitive. Oamenii buni se întăresc pe calea binelui în lupta cu întunericul răutăţii. Prin rugăciune, î prin sfaturi bune şi prin viaţa lor ei pot ajuta pe semenii lor să aleagă viaţa în comuniune cu Dumnezeu.

lată că Dumnezeu vrea ca să căutăm împreună mântuirea. Din pricina celor care trăiesc în fărădelegi suferă comunităţi sau chiar popoare întregi. însă | Dumnezeu aduce iertare, mângâiere şi binecuvântare asupra tuturor, chiar numai pentru un singur om care trăieşte în sfinţenie.

La sfârşitul veacurilor, Dumnezeu va separa definitiv pe cei buni de cei răi şi fiecăruia se va răsplăti după faptele lui, prin aceasta văzându-se dreptatea lui Dumnezeu: de-a dreapta, lumina împărăţiei cerurilor, de-a stânga, întunericul iadului.

Sămânţa cea bună reprezintă pe fiii împărăţiei, iar neghina pe oamenii răi. Duşmanul care vine şi seamănă neghina este diavolul. Secerişul este sfârşitul lumii, secerătorii fiind îngerii trimişi de Dumnezeu. Cei drepţi vor străluci ca 1 soarele în împărăţia cerurilor, iar cei răi vor sfârşi în văpaia focului veşnic.

Judecata e o lucrare care îi aparţine în exclusivitate lui Dumnezeu, Singurul care cunoaşte interiorul fiinţei omeneşti.

De aceea suntem datori ca fiecare dintre noi să ne pregătim din timp sufletul şi să îl păzim ca nu cumva diavolul să vină şi să ne primejduiască mântuirea.