Clasa a VIII-a. Pilda Semănătorului- Primire şi împlinire a cuvântului lui Dumnezeu

Într-una din zile, Domnul nostru lisus Hristos Se afla pe malul mării şi învăţa poporul care venise să-L asculte. Pentru a fi mai bine auzit de mulţimile de oameni care veneau neîncetat, Iisus a intrat într-o corabie, care s-a îndepărtat puţin de ţărm şi de pe mare vorbea poporului care şedea pe mal şi-L asculta.

Ca să arate că învăţătura Sa rodeşte diferit în sufletele oamenilor care o primesc, Mântuitorul le-a rostit următoarea pildă:

Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-o. Şi alta a căzut pe piatră, şi, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. Şi alta a căzut între spini şi spinii, crescând cu ea, au înăbuşit-o. Şi alta a căzut pe pământul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit. (Lc.8,5-8)

După plecarea mulţimilor, la rugămintea ucenicilor Săi şi a altor câţiva oameni care mai rămăseseră în jurul Lui, lisus le-a explicat înţelesul profund al acestei pilde.

Semănătorul din pildă închipuie pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Seminţele sunt cuvintele de învăţătură ale lui Dumnezeu, iar pământul în care se seamănă sunt oamenii. Seminţele au căzut pe pământ în patru locuri diferite.

Drumul bătătorit, unde au căzut o parte din seminţe şi au fost mâncate de păsări, semnifică pe acei oameni care aud cuvintele lui Dumnezeu, dar acestea sunt spulberate de gândurile rele venite de la îngerii răi.

Locul pietros, unde plantele răsar dar se usucă repede din lipsă de umezeală, îi închipuie pe acei oameni care primesc cu bucurie învăţăturile lui Dumnezeu şi se hotărăsc să le urmeze, dar neavând voinţă suficientă, la cea dintâi ispită sau necaz, uită hotărârea luată.

Pământul cu spini, în care au căzut o parte din seminţe, îi reprezintă pe acei oameni care aud şi primesc învăţăturile lui Dumnezeu, dar acestea nu rodesc în sufletele lor din cauza grijilor prea multe, a plăcerilor lumeşti şi a diferitelor preocupări.

Pământul cel bun, care a dat multe roade, îi închipuie pe oamenii care aud, primesc şi urmează în viaţa lor învăţăturile lui Dumnezeu. Ei fac să rodească faptele bune, după puterea lor, prin muncă, răbdare şi stăruinţă.