Clasa a V-a. Sfânta Taină a Mărturisirii

     Am văzut când am vorbit despre Taina Botezului că celui botezat, pe lângă păcatul strămoşesc i se iartă şi păcatele personale.

     Azi vom vorbi despre Taina iertării şi anume despre Sfânta Taină a Mărturisirii  (Spovedaniei). Se mai numeşte Taina Pocãinţei sau a Mãrturisirii.

     Toţi greşim înaintea lui Dumnezeu: unii mai mult, alţii mai puţin. Nimeni nu este însă fără de păcat. De aceea, Dumnezeu, în marea Sa iubire de oameni, a rânduit SFÂNTA SPOVEDANIE, adică taina prin care Dumnezeu iartă, prin preot, păcatele creştinilor care se căiesc sincer şi le mărturisesc în scaunul de spovedanie. Prin mărturisire, sufletul se uşurează, inima dobândeşte linişte, conştiinţa câştigă împăcare şi toate rănile cauzate de păcat se vindecă.

Aceastã Sfântã Tainã a fost ANUNŢATàde Mântuitorul Hristos înainte de Înviere prin afirmaţia : « Amin, grãiesc vouã (Apostolilor) : oricâte veţi lega pe pãmânt vor fi legate în cer şi oricâte veţi dezlega pe pãmânt vor fi dezlegate şi în cer » (Matei 18,18); apoi ea a fost INSTITUITàdupã Înviere prin cuvintele : «Luaţi Duh Sfânt: cãrora veţi ierta pãcatele, li se vor ierta lor şi cãrora le veţi ţine, ţinute vor fi!»(Ioan 20, 22).

Privitor la SÃVÂRŞITORII acestei Sfinte Taine, PREOŢII DUHOVNICI, Sfântul Ioan Gurã de Aur scrie în tratatul «Despre preoţie» : „Preoţii locuiesc pe pãmânt, dar dispun de cer, cãci au primit o putere pe care Dumnezeu n-a dat-o nici îngerilor…cãci orice hotãrãsc ei jos, confirmã Dumnezeu sus…” .

CONDIŢIILE MÃRTURISIRII CORECTE :

• sã aibã credinţa cã Dumnezeu poate ierta orice pãcat ;
• sã fie sincerã şi completã, cu cãinţã şi recunoaşterea vinovãţiei ;
• sã conţinã hotãrârea de îndreptare, cu constatarea realitãţii ei, de la o spovedanie la alta ;
• sã ia în considerare canonul dat de duhovnic şi sã-l împlineascã.

MOMENTELE TAINEI sunt : cãinţa, hotãrârea de îndreptare, analizarea conştiinţei, citirea molitfei, mãrturisirea pãcatelor, dezlegarea şi canonul.

FORMULA DE DEZLEGARE este : „Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos cu darul şi cu îndurãrile iubirii Sale de oameni, sã te ierte pe tine … şi sã-ţi lase ţie toate pãcatele. Iar eu nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este datã, te iert şi te dezleg de toate pãcatele tale, în numele Tatãlui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. (Molitfelnicul ortodox).

EFECTELE TAINEI sunt : iertarea pãcatelor mãrturisite şi restabilirea comuniunii cu Dumnezeu, de care ne îndepãrteazã pãcatul, precum şi a comuniunii cu semenii şi cu toatã creaţia, ceea ce înseamnã reintrarea în starea de har.

MOMENTUL SPOVEDANIEI : este obligatorie pentru adulţi înainte de primirea Euharistiei, însã nu toţi cei care se spovedesc se pot şi împãrtãăi, întrucât pentru anumite pãcate, credinciosul poate fi oprit de la împãrtãşit pentru o anumitã perioadã, conform canoanelor Bisericii şi aprecierii duhovnicului. Trebuie sã apelãm la Taina Spovedaniei cât mai des, ori de câte ori ne simţim sufletul  împovãrat, indiferent dacã putem sau nu sã ne împãrtãşim.

Conştientizarea stării de păcat şi întoarecerea de pe drumul lui este accentuată de Domnul nostru Iisus Hristos şi în Prabola Fiului Risipitor (Luca 15, 17-22). Întoarcerea cu profundă căinţă a fiului rătăcitor a adus cu sine şi iertarea pentru că a început prin “şi-a venit în sine” adica a revenit la conştiinţa de sine, fiindcă fusese ieşit din fire, se trădase, se golise de sine, dar şi-a revenit a fi aşa cum a fost creat de Dumnezeu”.

     Fiul risipitor a zis: „Tată, greşit-am la cer şi înaintea ta” deci, nu a greşit numai înaintea tatălui său trupesc ci şi a Tatălui Ceresc. Conştientizează că orice greşeală făcută de cineva aici, de pe pământ, o face şi faţă de cer. Ce facem aici se apreciază şi dincolo. Tânărul dă greşelii sale o greutate mare (mare este supărarea ce o provoci părinţilor tăi), încât nici nu crede că e posibilă iertarea. De aceea el nici nu a cerut să fie integrat în dreptul de fiu, ci în acela de servitor, în dreptul de slugă: “Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi”, i-a cerut el, smerit, tatălui său.

     Mărturisirea păcatelor şi dezlegarea de ele nu se săvârşeşte niciodată pentru mai mulţi oameni o dată. Căci aşa cum un doctor tratează pe fiecare pacient În parte şi prescrie o reţetă potrivită fiecăruia, tot astfel şi preotul duhovnic trebuie să cerceteze personal pe fiecare credincios În parte şi să-i prescrie remediul, canonul potrivit.

După spovedanie, unii credincioşi se pregătesc pentru a primi cu vrednicie Sfânta Împărtăşanie.